De ce iubim femeile?

"Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste "Angie" al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor."

Iti mai amintesti?

"Ce vreau sa-ti spun acum … totul si nimic … oricum pentru tine nu stiu daca mai conteaza sau ce mai conteaza…poate ca ai avut dreptate ca totul nu este decat desertaciune … Insa asa suntem construiti noi oamenii, probabil ca asta e misiunea pe care o avem aici pe Pamant…sa speram, sa visam, sa Traim. Viata e ceva unic, asa buna sau rea cum este. Sunt multe lucruri pe care nu le putem intelege si pe care de fapt nici nu trebuie sa le intelegem, ci doar sa le traim. Numai ca fiecare traieste altfel, unii mai intens, altii mai putin intens si altii deloc...si nu suntem noi oamenii in stare sa-i judecam pentru asta. Oricum fiecare va plati candva pentru faptele sale bune sau mai putin bune. Pentru mine nu conteaza cat o sa traiesc ci cat de intens traiesc. Poate ca o fi un blestem…sau de ce nu o binecuvantare …niciodata nu am putut sa fac lucrurile pe jumatate, in orice m-am implicat am pus mult, mult suflet, am incercat sa dau tot ce am avut mai bun in mine, indiferent daca a fost vorba de sentimente, de lucruri importante pe care le-am facut sau de cele mai banale. Poate ca-ti pare ca nu sunt normal, dar ce sa fac, asa sunt eu. Nu vreau acum sa ma explic, sa te fac sa intelegi despre mine lucruri care nu se vad, vreau doar sa te ajut sa ma cunosti mai bine ca sa ma poti ierta si sa fii fericita. Da… am spus bine…sa ma poti ierta pentru ca te-am facut sa ma simti si am disparut in umbra. Nu am avut nici o clipa in gand lucrul asta, dar daca s-a intamplat…imi pare sincer rau si cred ca, daca acum iti vine greu s-o faci poate cu timpul o sa reusesti. Oricat de inteleapta ai fii, nu incerca sa judeci oamenii… fiecare om e unic in felul sau si intelege sa-si traiasca viata asa cum considera el, bineinteles fara a impovara pe altii. Sincer imi pare rau ca nu te-am inteles, ca te-am ranit ... iarta-ma... si-ti spun lucrul asta din suflet. Nu am cum sa te acuz pentru ca uneori mi-ai dat speranta de a merge mai departe cind nimeni altcineva nu vroia sa vorbeasca cu mine, sa ma indrume, sa-mi spuna orice despre cele intamplate; am facut asta si nu cred ca are rost sa intru in detalii pentru ca iti dai seama, se vede de la indepartare ca esti o fata isteata, dar atunci totul pentru mine era neclar, dar intr-un fel acum ma bucur pentru cele intamplate … ma bucur ca am suferit pentru ca am simtit lucruri pe care altfel nu le-as fi cunoscut poate niciodata... sincer nu vreau sa se mai repete, da imi este frica … dar am decis sa imi infrunt frica sa trec peste tristete … si nu ma refer la cea exterioara … ci la cea interioara … gata mi-am dat masca jos … de acum inainte voi fi eu … voi fi cel care eram odata demult … nici nu stiu ce cum si in ce fel sa iti spun sau ce sa fac … imi pare rau pentru tine … imi pare rau pentru ca te-am lasat sa ma cunosti dupa care am fugit ca un las, imi pare rau pentru tot … cu ceva timp in urma …

Nu pot sa iti zic sa uiti pentru ca stiu ca nu vei reusi cum nici eu nu am reusit … chiar imi pare rau … ma simt atat de aiurea … as vrea sa ne mai privim si as vrea sa ne intelegem din nou asa cum eram odata … nu stiu daca este posibil acest lucru dar cum se zice “incercarea moarte n-are”.

Nu ai fost proasta si nu vei fi niciodata, sa-ti dai seama niciodata nu vei putea si nu este vorba numai de tine aici … nimeni nu poate sa stie ce este in mintea celuilalt … da-mi sansa de a fi langa tine si cu mana pe inima iti spun ca nu vei mai avea de ce sa fii trista..."

Nu-ti mai amintesti..stiu sigur...lies..they're all lies..

Pentru ca asa suntem noi...

Ati observat ca, zilnic, trecem pe langa zeci de oameni, pe unii ii cunoastem, pe altii nu...de multe ori nici nu apucam sa ne uitam atent la ei. Ati stat vreodata undeva, pe o banca in parc , de exemplu, sa priviti lumea din jurul vostru? Pe chipurile unora poti observa tristete, umbrele grijilor de zi cu zi-serviciul, copii care au din ce in mai multe pretentii, partenerul de viata, etc... Ceea ce este si mai trist este ca acesti oameni poate nu au cu cine sa vorbeasca, n-au la cine sa se descarce..tin in ei toate aceste probleme. Noi nu realizam de fapt cat de singuri suntem...nu va veni nimeni sa ne ajute, sau cel putin nu gratis.. Suntem prinsi in inchisoarea aceasta a prejudecatilor si a mentalitatilor care de care mai stupide. Oare cand ziua cand vom fi liberi? Liberi din punct de vedere psihologic. Sa putem spune tot ce dorim, sa nu mai facem mereu ce vor altii? Sa vina ziua cand vom avea timp sa zambim :)